Mercur: Planeta Apropiată de Soare Care Păstrează Gheață

Planeta Mercur este cea mai mică din Sistemul Solar și cea mai apropiată de Soare. Cu toate acestea, păstrează gheață în unele cratere de lângă poli, unde lumina solară nu ajunge niciodată. Poți vedea unde se află față de celelalte lumi stâncoase în ghidul planetelor.

De pe Pământ, Mercur apare aproape de direcția Soarelui, așa că îl cauți în amurg sau înainte de răsărit. Verifică întâi harta cerului, potrivită pentru data și zona observației, ca să știi în ce parte să privești.

Mercur, pe scurt

Valorile rotunjite de mai jos descriu planeta și orbita ei.

• Tip: planetă stâncoasă, cu un nucleu metalic.
• Diametru: aproximativ 4.880 km.
• Distanță medie de Soare: circa 58 de milioane km, adică 0,4 unități astronomice; o astfel de unitate este distanța medie Pământ–Soare.
• An: o orbită completă durează circa 88 de zile terestre.
• Zi solară: ciclul complet zi–noapte durează aproximativ 176 de zile terestre.
• Sateliți și inele: nu are nici unele, nici altele.

Cum rezistă gheața atât de aproape de Soare?

Înclinarea mică a axei lui Mercur face ca unele porțiuni de pe fundul craterelor polare să nu fie luminate niciodată. Solul din aceste umbre poate rămâne suficient de rece pentru gheață.

Datele sondei MESSENGER, raportate în 2012, indică faptul că depozitele de la polul nord sunt alcătuite în cea mai mare parte din gheață. În cele mai reci depozite, gheața se află la suprafață. În altele este acoperită de un material întunecat și se păstrează în subsol.

Nu este o calotă asemănătoare celor de pe Pământ și nici o dovadă a unui ocean sau a vieții. Craterele funcționează ca adăposturi reci, în timp ce terenul luminat din apropiere poate fi mult mai fierbinte.

Mercur nu are o atmosferă densă care să rețină căldura. Are o exosferă: atomi foarte rari, eliberați de pe suprafață prin impacturi și prin acțiunea vântului solar, fluxul de particule venit de la Soare.

Pe solul luminat, temperatura poate urca la 430°C; noaptea poate coborî la −180°C. Sunt extreme, nu temperatura întregii planete. Venus este mai fierbinte, deși se află mai departe de Soare, deoarece atmosfera ei densă reține căldura.

De ce durează ziua mai mult decât anul?

O rotație a lui Mercur durează circa 59 de zile terestre, însă un ciclu complet zi–noapte durează aproximativ 176. Planeta parcurge două orbite în acest interval, fiecare de circa 88 de zile.

Diferența apare fiindcă Mercur se rotește și, în același timp, se deplasează în jurul Soarelui. Direcția Soarelui se schimbă odată cu deplasarea pe orbită. După o rotație completă, Soarele nu revine încă în aceeași poziție deasupra suprafeței.

Când compari duratele, întreabă-te ce măsoară fiecare: rotația față de stele sau ciclul luminii solare. Cele două cifre descriu mișcări legate între ele, dar nu același interval.

Ce se ascunde sub suprafața cu cratere?

Un nucleu metalic mare ocupă interiorul planetei, sub manta și scoarță. Mantaua este stratul de rocă dintre nucleu și scoarța solidă. O parte exterioară a nucleului este lichidă și contribuie la câmpul magnetic slab al lui Mercur.

O analiză din 2019 a datelor MESSENGER susține și existența unui nucleu interior solid. Cercetătorii au comparat rotația planetei și mișcarea sondei sub influența gravitației cu modele ale interiorului. Nu au fotografiat prin scoarță: au dedus structura din efectele masei asupra mișcării.

La exterior, craterele de impact și terenurile mai netede îi dau un aspect asemănător Lunii. Dârele luminoase din jurul unor cratere sunt fragmente aruncate la impact. Particulele fine reflectă bine lumina, dar se întunecă treptat sub acțiunea mediului spațial.

MESSENGER a cercetat planeta de pe orbită aproximativ patru ani, din 2011 până la impactul final din aprilie 2015. Măsurătorile păstrate continuă să lege ceea ce se vede la suprafață de interiorul care nu poate fi observat direct.

Cum găsești Mercur pe cer?

Începe cu poziția planetei pentru data observației. Pentru o apariție de seară, caută spre vest după apus; pentru una de dimineață, spre est înainte de răsărit. Intervalul util se schimbă, astfel că o fotografie din altă lună nu îți oferă ora potrivită.

Elongația este unghiul dintre direcția Soarelui și cea a planetei, văzut de pe Pământ. La elongația maximă, Mercur se depărtează cel mai mult pe cer de Soare în acea perioadă. Nu înseamnă că se află la cea mai mare distanță fizică de el.

Verifică condițiile de observare și alege un loc cu vedere liberă în direcția indicată. Încearcă mai întâi să recunoști punctul luminos cu ochiul liber. Observarea fazelor, adică a porțiunii luminate a discului, este o etapă diferită, cu instrumente.

Pentru început, păstrează Soarele sub orizont și nu îndrepta binoclul sau telescopul în apropierea lui. Lumina concentrată poate răni imediat ochii. Un tranzit al lui Mercur peste Soare cere echipament solar special și nu este aceeași observație ca găsirea planetei în amurg.

Ce sunt depresiunile numite „hollows”?

Sunt adâncituri neregulate, puțin adânci și luminoase, descoperite de MESSENGER. Nu arată ca niște cratere obișnuite de impact. O ipoteză propune că anumite materiale din subsol dispar după ce ajung la suprafață, afectate de căldura solară și de mediul spațial.

Originea lor nu este încă lămurită. Aceste adâncituri arată însă că suprafața lui Mercur nu păstrează numai urmele vechilor impacturi. Unele materiale pot dispărea după expunere, schimbând terenul unei planete care, la prima vedere, pare neschimbată.