Pluto: Planeta Pitică cu Gheață în Mișcare
Pluto este mai mic decât Luna, dar are un relief surprinzător de variat. Frigul face gheața de apă rigidă, în timp ce gheața de azot se poate deforma și poate reînnoi lent o parte a suprafeței.

Pluto este o planetă pitică din Centura Kuiper, regiunea îndepărtată cu multe corpuri de gheață și rocă. Este mai mic decât Luna, dar are munți, câmpii, cinci sateliți și o atmosferă foarte subțire. Îl poți compara cu lumile mai ușor de urmărit din ghidul planetelor.
Partea surprinzătoare este că frigul nu face toate materialele să se comporte la fel. Gheața de apă poate susține relieful rigid, în timp ce gheața de azot se poate mișca lent. Pe aceeași lume găsești atât munți, cât și o câmpie care își reînnoiește suprafața.
Pluto, pe Scurt
- Categoria: planetă pitică, potrivit definiției adoptate în 2006.
- Diametrul ecuatorial: aproximativ 2.377 km.
- Anul: circa 248 ani tereștri pentru a înconjura Soarele.
- Rotația în jurul axei: aproximativ 153 ore, adică 6,4 zile terestre.
- Sateliții: cinci cunoscuți; Charon este cel mai mare.
- Vizita apropiată a unei sonde: New Horizons, pe 14 iulie 2015.
Diametrul lui Pluto este cam două treimi din cel al Lunii. Distanța schimbă însă complet ce putem observa. Pluto se află, în medie, la aproximativ 39 de ori distanța Pământ–Soare, iar lumina Soarelui ajunge acolo în circa 5,5 ore.
Ce Înseamnă că Este o Planetă Pitică?
Definiția din 2006 ține de forma corpului și de regiunea în care se deplasează. Gravitația lui Pluto îl face aproape rotund, iar el se învârte în jurul Soarelui. Nu domină însă regiunea orbitei sale în același fel ca cele opt planete recunoscute; acolo se află și numeroase alte corpuri din Centura Kuiper.
Denumirea nu spune că lumea lui ar fi lipsită de relief sau de procese interesante. Nici nu îl transformă într-un satelit. Pluto se deplasează în jurul Soarelui, în timp ce Charon face parte din sistemul de sateliți al lui Pluto.
Numele a venit de la o elevă. În 1930, Venetia Burney, de 11 ani, a propus numele zeului roman al lumii de dincolo. Corpul fusese descoperit de Clyde Tombaugh, la Observatorul Lowell, după ce comparase imagini fotografice ca să găsească mișcarea lui printre stelele din fundal.
Ce a Văzut New Horizons?
Pe 14 iulie 2015, sonda New Horizons a trecut pe lângă Pluto și a fotografiat îndeaproape sistemul său. A fost un survol: sonda nu a aterizat și nu a rămas pe orbită. Imaginile au arătat o lume mult mai variată decât punctul slab sau hărțile neclare cunoscute anterior.
Regiunea deschisă la culoare care seamănă cu o inimă include câmpia Sputnik Planitia. Acolo se află gheață bogată în azot. Lângă câmpii există teren accidentat, susținut de gheață de apă. Această gheață este atât de rigidă la temperaturile de pe Pluto, încât poate forma blocuri și munți.
Uită-te la relief și întreabă-te din ce material este făcut. Cuvântul „gheață” nu înseamnă peste tot aceeași substanță și aceeași rezistență. Apa înghețată și azotul înghețat răspund diferit, iar această diferență explică o parte importantă din peisaj.
Cum Se Poate Mișca o Câmpie Înghețată?
În 2016, cercetătorii au combinat datele sondei cu modele pe calculator. Căldura modestă din interiorul lui Pluto poate încălzi partea de jos a unui strat suficient de gros de azot solid. Materialul mai cald urcă, iar cel răcit coboară. Circulația lentă se numește convecție.
Modelul estimează deplasări de câțiva centimetri pe an și reînnoirea suprafeței în aproximativ 500.000 de ani. Intervalul descrie această câmpie de gheață, nu vârsta întregii planete pitice. Nici mișcarea nu a fost urmărită direct, fără întrerupere, pe o asemenea perioadă.
O analiză anunțată în 2026 propune și o explicație pentru unele forme întunecate din nordul câmpiei: ar putea fi umezite temporar de azot lichid venit de sub ghețar. Interpretarea pornește tot de la imaginile din 2015. Nu dovedește un ocean la suprafață, lacuri de apă sau ploi asemănătoare celor de pe Pământ.
Culmi Luminoase, Aer Puțin și Cinci Sateliți
Pe unele culmi există depuneri luminoase de metan înghețat. Un studiu climatic din 2020 le explică prin distribuția gazului în atmosferă și depunerea lui pe terenul înalt. Dacă o culme seamănă cu un munte înzăpezit de la noi, nu înseamnă că s-a format prin același proces de nori și ninsoare.
Pluto are și o atmosferă foarte subțire, dominată de azot, în care New Horizons a văzut un înveliș fin de particule care apare albăstrui. Culoarea nu face aerul asemănător celui pe care îl respirăm. Charon, cu aproximativ jumătate din diametrul lui Pluto, însoțește patru sateliți mult mai mici: Nix, Hydra, Kerberos și Styx.
Poți Vedea Pluto de Acasă?
Este o țintă slabă pentru telescop, fără imaginea spectaculoasă a unei planete luminoase văzute cu ochiul liber. Dacă încerci să îl identifici, cauți un punct printre stele, cu ajutorul unei hărți actualizate. Nu te aștepta să distingi la ocular câmpia în formă de inimă sau munții din imaginile sondei.
Învață mai întâi reperele din zonă cu ghidul constelațiilor, apoi folosește o hartă dedicată poziției actuale. Nu există o dimensiune de telescop care să asigure reușita în orice condiții. Imaginile apropiate îți arată cum este lumea lui Pluto, nu cum arată pentru un observator fără instrumente.
O Lume Rece Poate Avea o Suprafață Activă
Pluto ne ajută să înțelegem de ce nu ajunge să știm doar temperatura unei lumi. Contează și materialele, și energia din interior. Un munte rigid de gheață de apă poate sta lângă o câmpie de azot care se schimbă lent.
Survolul din 2015 a transformat un punct greu de observat într-un peisaj cu procese proprii. Studiind Pluto, aflăm cum se pot comporta materialele și energia în celelalte lumi mici și înghețate de dincolo de Neptun.

Lasă un comentariu
Comentariile apar după moderare.