Constelația Triunghiul: Galaxia M33

Constelația Triunghiul are un contur simplu de recunoscut și, în aceeași direcție, o galaxie spirală: M33. În hărți vei întâlni numele latin Triangulum. Stelele îți arată regiunea cerului, iar galaxia te duce mult dincolo de Calea Lactee, spre un sistem în care se formează stele noi.

Poți începe cu vecinii din harta constelațiilor, precum Andromeda, Berbecul și Perseu. Caută întâi triunghiul și verifică poziția stelelor sale. După ce te-ai orientat, ai un reper pentru căutarea luminii difuze a galaxiei.

Triunghiul pe scurt

• Unde se află: în partea nordică a cerului, lângă Andromeda, Peștii, Berbecul și Perseu.
• Sezon favorabil: seara, iarna în emisfera nordică și vara în emisfera sudică.
• Galaxia din această direcție: M33, a treia ca mărime în Grupul Local, după Andromeda și Calea Lactee.
• Distanța galaxiei: aproximativ 3 milioane de ani-lumină; cifra nu se referă la stelele constelației.
• Pentru observație: un cer întunecat, mărire mică și un câmp larg, inclusiv prin binoclu.
• Regiunea cu stele tinere: NGC 604, cu peste 200 de stele foarte fierbinți și masive printre gaz și praf.

Cum începi să cauți galaxia M33?

Recunoaște întâi constelația și compară reperele cu harta cerului în timp real. Harta îți arată cum este orientat triunghiul la ora aleasă. Recomandarea de sezon te ajută să alegi perioada, dar direcția de pe cer trebuie verificată pentru seara în care ieși.

M33 se mai numește Galaxia Triunghiului. Este o spirală pe care o vedem aproximativ din față, orientare care îi ajută pe astronomi să urmărească distribuția stelelor și a gazului. Face parte din Grupul Local, adică gruparea de galaxii din care fac parte și Calea Lactee și Andromeda.

Distanța până la M33 este de circa 3 milioane de ani-lumină. Un an-lumină reprezintă distanța parcursă de lumină într-un an. Stelele care conturează constelația și galaxia din fundal se află în aceeași direcție pentru noi, fără să alcătuiască o singură grupare la aceeași distanță.

Încearcă o mărire mică și un câmp larg, cum îți oferă binoclul. M33 are magnitudinea aparentă 5,7, pe scara în care un număr mai mare înseamnă un obiect mai slab. Lumina galaxiei este răspândită într-o imagine difuză, așa că nu o căuta ca pe un punct stelar.

În recomandarea NASA, noiembrie este o lună favorabilă. Observarea cu ochiul liber cere un cer excepțional de întunecat și de limpede; pentru început, încearcă binoclul. Verifică condițiile de observație și urmărește mai întâi să găsești galaxia, înainte să te aștepți la detalii ale brațelor.

Cum schimbă stelele norul NGC 604?

Stelele tinere din NGC 604 împing materia din jur prin vânturi stelare, adică fluxuri de particule care pleacă de la stele. Acestea sapă cavități în gaz și praf. NGC 604 este o regiune mare de formare a stelelor din galaxia M33, nu un roi apropiat din Calea Lactee.

Printre norii de gaz se află peste 200 de stele foarte fierbinți și masive, aflate la începutul vieții. Cifra se referă la populația aceasta de stele masive, nu la fiecare stea din regiune. Vârsta estimată în descrierea Webb din 2024 este de aproximativ 3,5 milioane de ani.

În imagini apar fire lungi de materie și zone în care gazul a fost împins la o parte. Stelele își schimbă deja împrejurimile în care s-au format. Norul nu rămâne doar materialul din care au apărut stelele: vânturile lor îi modifică structura.

Gazul este influențat și de radiația ultravioletă. Atomii pierd electroni, proces numit ionizare, iar hidrogenul din jur emite lumină. Mai departe de zonele degajate există hidrogen molecular mai rece, alcătuit din molecule, care oferă condiții favorabile pentru formarea stelelor.

De ce arată diferit imaginile în infraroșu?

Instrumentele observă intervale diferite de lumină, iar stelele, gazul și praful nu emit la fel în toate. Webb a fotografiat NGC 604 cu NIRCam, în infraroșul apropiat, și cu MIRI, în infraroșul mediu. Ambele intervale sunt dincolo de ceea ce vede direct ochiul uman.

În imaginea obținută în infraroșul mediu sunt mai puțin evidente stelele fierbinți, deoarece emit mai puțină lumină la acele lungimi de undă. În schimb, ies în evidență gazul și praful mai reci. Cele două imagini pun astfel în lumină componente diferite ale aceluiași nor.

Detaliile din infraroșul apropiat au arătat și legături de gaz între zone care, în imagini în lumină vizibilă, păreau separate. Poți compara imaginile urmărind unde este gazul față de stelele tinere. Culorile și contrastele sunt prezentări ale datelor, iar aici contează și structurile pe care fiecare instrument le dezvăluie.

Ce au aflat astronomii din stelele galaxiei?

Observațiile stelelor variabile din M33 au ajutat la estimarea distanței și la stabilirea faptului că este o galaxie separată de Calea Lactee. Edwin Hubble le-a studiat în anii 1920. O stea variabilă își schimbă strălucirea în timp; în acest caz, variațiile se repetă periodic.

Mult mai târziu, mozaicul Hubble publicat în 2019 a separat aproximativ 25 de milioane de stele dintr-o regiune a galaxiei. Imaginea unește 54 de câmpuri observate între februarie 2017 și februarie 2018. Numărul descrie stelele distinse în zona cercetată, nu întreaga populație a M33.

Privirea aproximativ din față a discului îi ajută pe cercetători să compare stelele, roiurile și regiunile de formare stelară cu brațele spirale. Astfel pot lega populațiile stelare de structura galaxiei. Ceea ce apare prin binoclu ca o lumină difuză devine, în observațiile detaliate, un sistem cu regiuni aflate în etape diferite ale evoluției.