Constelația Berbecul: Hamal și o Galaxie cu un Braț Deformat

Constelația Berbecul, numită Aries în latină, poate fi recunoscută pornind de la Hamal. Această stea are o planetă detectată indirect. În aceeași regiune de cer se află și NGC 772, o galaxie cu un braț spiral deformat. Compară Berbecul cu Taurul și Triunghiul în ghidul constelațiilor.

Din emisfera nordică îl poți căuta în serile de iarnă; în sud, sezonul corespondent este vara. Deschide harta cerului pentru ora la care vrei să ieși. Ea îți arată poziția stelelor pentru latitudinea de unde privești, fără să depinzi de o orientare fixă a unei hărți tipărite.

Berbecul pe scurt

Începe cu stelele mai luminoase. Galaxia cere o observație separată, cu instrumente.

• Nume latin: Aries.
• Prescurtare oficială: Ari.
• Poziție: la nord de ecuatorul ceresc, pe ecliptică.
• Reper stelar: Hamal, numită și Alpha Arietis.
• Planetă cunoscută: Alpha Arietis b, cu un an de aproximativ 381 de zile.
• Galaxie îndepărtată: NGC 772, numită și Arp 78.

Ecuatorul ceresc este prelungirea imaginară a ecuatorului Pământului pe cer. Ecliptica reprezintă drumul aparent al Soarelui de-a lungul anului. Berbecul se află pe acest drum, iar planetele Sistemului Solar pot apărea în regiunea lui la momente diferite.

Cum începi să recunoști Berbecul?

Pe hartă, caută mai întâi Hamal și apoi Sheratan. Literele grecești alpha și beta te ajută să le identifici când numele nu sunt scrise. Nu trebuie să înveți din prima fiecare stea slabă a constelației; două repere clare îți fac mai ușoară comparația cu restul desenului.

Verifică unde sunt Taurul și Triunghiul în jurul Berbecului. Poți apoi să restrângi căutarea la regiunea dintre ele și ceilalți vecini de pe hartă. Rotește desenul ca să corespundă priveliștii: un punct care apare în stânga pe pagină nu rămâne mereu în stânga când cerul își schimbă orientarea.

Stelele principale pot fi recunoscute cu ochiul liber. Dacă vrei să cauți și galaxia, consultă condițiile de observare și pregătește o hartă mai detaliată. Un cer întunecat te ajută mai mult la un obiect difuz decât la recunoașterea unui punct stelar luminos.

Soarele trece prin constelația astronomică aproximativ de la mijlocul lui aprilie până la mijlocul lui mai, potrivit ghidului educațional IAU. Aceste repere descriu poziția lui între stele. Datele zodiei Berbec folosesc altă împărțire și nu țin locul unei hărți astronomice.

Cum arată galaxia NGC 772?

NGC 772 se află mult dincolo de stelele pe care le folosești ca repere. NASA plasează galaxia la aproximativ 100 de milioane de ani-lumină. În fotografiile detaliate, un braț exterior se prelungește mai mult decât restul spiralei și îi dă galaxiei un aspect asimetric.

Forma este probabil influențată de NGC 770, o galaxie însoțitoare mai mică. Atracția unui vecin poate acționa diferit asupra părților unei galaxii și poate deforma structura acesteia. Astronomii numesc acest efect maree gravitaționale; aici termenul nu se referă la apă, ci la diferențele de atracție.

NGC 772 este și o spirală fără bară centrală. Bara, prezentă în alte galaxii, inclusiv în Calea Lactee, este o structură alungită de stele și gaz care traversează centrul. Absența ei nu înseamnă absența brațelor spirale, iar NGC 772 arată cât de diferite pot fi galaxiile din aceeași categorie.

În imaginile profesionale se disting benzi de praf și grupuri de stele tinere, albastre, de-a lungul brațului proeminent. Printr-un telescop de amator, începe cu identificarea unei pete slabe de lumină. Dacă nu vezi brațul din fotografie, nu înseamnă că ai ales automat alt obiect: detaliile cer observații mult mai exigente.

Ce știm despre planeta lui Hamal?

Hamal este o stea gigantă de tip K. Planeta ei, Alpha Arietis b, este o gigantă gazoasă și parcurge orbita în 380,8 zile. Așadar, anul ei este puțin mai lung decât al nostru. Cifra descrie durata orbitei, fără să spună cum arată atmosfera sau cât durează o zi pe planetă.

Descoperirea nu a pornit de la o fotografie în care planeta apare lângă stea. Astronomii au urmărit mișcarea lui Hamal spre noi și dinspre noi. Atracția planetei produce mici modificări periodice, detectabile în spectrul stelei, adică în lumina ei separată după lungimea de undă.

Această tehnică se numește metoda vitezei radiale. În spectru se deplasează ușor anumite semne caracteristice; pentru ochi, Hamal nu alternează între roșu și albastru. Măsurătorile repetate ajută la deducerea orbitei unei planete care nu este văzută separat.

Studiul publicat în 2011 a analizat observații din noiembrie 2003 până în februarie 2010. Autorii au verificat și activitatea stelei, precum și forma liniilor din spectru, ca posibile explicații alternative. În arhiva actuală NASA, planeta figurează drept confirmată.

Masa minimă estimată este de aproximativ 1,8 ori masa lui Jupiter. „Minimă” contează: măsurăm doar partea mișcării orientată spre noi sau dinspre noi. Fără toate informațiile despre înclinarea orbitei, cifra nu trebuie luată drept masa exactă a planetei.

De la Hamal la NGC 772, Berbecul îți oferă două indicii despre aceeași forță. Gravitația schimbă puțin mișcarea unei stele și poate deforma un braț galactic întreg. O priveliște aparent liniștită păstrează astfel urmele unor vecini greu de văzut și ale unor structuri care continuă să se schimbe.